Ziua 1 la FILB cu Sarah Dunant, Zeruya Shalev, Andrea Tompa şi Eyal Megged

Aseară s-a deschis la Clubul Ţăranului de la Muzeul Ţăranului Român cea de-a VI-a ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură Bucureşti (FILB) – un festival independent care nu trebuie ratat, pentru că ne dă ocazia, în fiecare an, să vedem în carne şi oase şi să ascultăm scriitori străini – vestici, estici, balcanici etc. – dintre cei mai importanţi ai momentului.

În ziua 1 de miercuri, 4 decembrie, invitaţii au fost Sarah Dunant (Marea Britanie), Zeruya Shalev şi soţul ei, Eyal Megged (Israel), Andrea Tompa (Ungaria). Discuţia a fost moderată de Marius Chivu. Scriitoarea britanică Sarah Dunant (n. 1950), cu studii de istorie la Newnham College, Cambridge, se bucură de succes atât în Europa, cât şi în SUA cu romanele sale, la început poliţiste, urmate de thrillere psihologice şi – ultimele, cele mai de impact – istorice. Sânge şi splendoare. Un roman despre familia Borgia a fost publicat recent la Humanitas Fiction, în colecţia „Raftul Denisei” şi a fost lansat marţi, în ziua 0 a Festivalului, chiar în prezenţa autoarei (la Librăria Humanitas Cişmigiu).

Seara a început cu o lectură din Eyal Megged (în ebraică şi în română), un scriitor care nu e tradus încă în română, dar promite să fie un nume interesant de descoperit. A urmat lectura din Sânge şi splendoare… de Sarah Dunant – secvenţa în care ni se descrie părul de aur al Giuliei Farnese, amanta papei Alexandru al VI-lea. Sarah Dunant a explicat că romanul ei se plasează în urmă cu 500 de ani, în Italia, într-o perioadă plină de creativitate, de frumuseţe, dar şi de brutalitate şi corupţie. E vorba – a spus ea – de o poveste de politică înaltă, sexuală şi financiară, care nu are de-a face cu prezentul în care trăim.

Cu toate acestea, chiar ăsta e interesul scriitorului: să dea un sens lumii, să propună o poveste, ficţională, prin care cititorii să înveţe câte ceva despre lume şi viaţă – a adăugat ea. Familia Borgia, aflăm, nu a fost mai rea ori mai diabolică decât altele în epoca aceea de brutalitate şi corupţie: spanioli de origine, au trebuit să-şi construiască şi să-şi apere propria lor structură de putere. Vivace, simpatică şi convingătoare, Sarah Dunant – care e şi profesoară de creative writing la Faber Academy din Londra – mărturiseşte că, pentru ea, pariul a fost să aducă la viaţă – creând o poveste antrenantă şi cu suspans –, prin detalii şi personaje, o altă epocă, să obţină autenticitate într-un plan istoric.

Seara a continuat cu lectură din scriitoarea maghiară (născută în România, la Cluj) Andrea Tompa. Din 1990 ea locuieşte la Budapesta; este critic de teatru, editor la revista de teatru Szinház şi cadru universitar la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Primul ei roman a apărut în 2010, iar cel de-al doilea în 2013 (De la cap şi de la picioare), cărţi considerate de critici ca fiind printre cele mai importante cărţi de proză maghiară din ultimii ani.

Din fragmentul citit se vede că Andrea Tompa practică o scriitură realistă, cu elemente din cotidian şi elemente biografice, şi mizează pe balansul între cele două identităţi, transilvană şi maghiară: „Fac naveta între Cluj şi Budapesta, sunt şi acolo, şi aici. Nu-i uşor ca omul să fie şi afară, şi înăuntru, dar în felul ăsta percep mai bine acest spaţiu în care graniţele pot fi uşor anulate la nivel raţional”, spune ea.

Pentru mine, prezenţa cea mai puternică – mai carismatică, mai hipnotică – a serii a fost Zeruya Shalev, pe care am văzut-o, de altfel, şi cu o seară înainte, alături de soţul ei, Eyal Megged, la întâlnirea de la Cărtureşti Verona. Născută în 1959 în kibbutzul Kinneret din Israel, cu un masterat în studii biblice, Zeruya Shalev este cea mai cunoscută şi mai apreciată scriitoare israeliană a momentului, ale cărei romane au fost traduse şi publicate la cele mai importante edituri din întreaga lume. La FILB, ea a citit în ebraică (lectură urmată de versiunea în română) un fragment din cea mai recentă carte, apărută în limba română la Editura Polirom, cu titlul Fărâme de viaţă.

Ea a povestit că Amos Oz i-a spus că e nevoie de curaj pentru a începe un roman cu un personaj ca al ei: o femeie bătrână, imobilizată în pat. O scenă cât se poate de „antisexy”, a adăugat ea. Şi totuşi, scritoarea a insistat pe valoarea metaforică ori simbolică a secvenţei – femeia aceea poate fi orice altă femeie, tânără sau bătrână. Scriitura Zeruyei Shalev e însă una învăluitoare, acaparantă, un mix de proză şi poezie – ea însăşi a declarat că a trecut într-un mod inconştient de la poezie, cu care a debutat, la proză – care surprinde viaţa interioară, psihologică a personajelor într-un fel hipnotic, din care nu poţi ieşi.

„Ar trebui să mulţumesc editorului meu, care a vrut să mă concedieze când i-am cerut un salariu mai mare. Tocmai atunci descoperisem că sunt însărcinată şi nu am putut fi concediată. Dar aveam timpul limitat, aşa că m-am aşezat la scris şi aşa s-a născut Viaţa amoroasă, romanul care mi-a schimbat viaţa”. E vorba de primul roman al unei trilogii care i-a adus recunoaşterea internaţională (celelalte două sunt Soţ şi soţie, respectiv Thera). Brunetă, cu ochi negri migdalaţi şi un oval prelung al feţei, Zeruya Shalev este o prezenţă hipnotică, longilină, à la Modigliani, aşa cum singură a mărturisit, căci, în timpul liber, a pozat ca model pentru pictori.

Întrebaţi de Marius Chivu care parte din procesul scrisului e cea mai agreabilă, şi care cea mai chinuitoare, cei patru invitaţi au avut opinii diferite: pentru Sarah Dunant, Zeruya Shalev şi Andrea Tompa, scrisul e mai degrabă efort, chin, rescriere, cenzură critică, o frică permanentă de ce urmează să scrii şi de a fi cumva la discreţia inconştientului.

Dimpotrivă, Eyal Megged a declarat că scrisul implică, de fapt, starea de fericire. Fiu de scriitori, a avut ocazia, de pe la 11 ani, să citească manuscrisele tatălui său (scriitorul Aharon Megged), înainte de publicare, şi să trăiască miracolul transformării vieţii în scris (recunoştea în texte elemente din viaţa lor). „A scrie despre viaţa ta, a o pune în cuvinte e un privilegiu, e ca şi cum ţi-ai schimba propria viaţă şi ai deveni altcineva. Cu toţii ne dorim să fim altcineva”, a spus el. Născut în 1948, la New York, şi crescut la Tel Aviv, Eyal Megged a studiat filozofia şi istoria artei. A trecut şi el de la poezie la proză, la romane (are nouă romane publicate) şi e unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori şi jurnalişti din Israel; în prezent scrie constant pentru cotidianul Haaretz şi predă cursuri de scriere creativă.

Sursă imagini