Napoleon Hill și secretele succesului

Napoleon Hill este o celebritate a secolului al XX-lea. Prin textele sale, lucru probabil deja cunoscut, a creat un adevărat trend, cel al literaturii motivaționale. Diversă, apreciată și ignorată în aceeași măsură, literatura motivațională este, cred, un gen care aparține exclusiv societății capitaliste. Marile corporații, în prezent, plătesc foarte bine autorii pricepuți la acest gen de literatură pentru a scrie broșuri sau cărți pentru angajații lor. Într-adevăr, este vorba, în acest caz, și de o formă de manipulare, o încercare de „a construi” angajatul model, obedient și eficient. Dincolo de acest aspect, în domeniul psihologiei motivaționale, acest tip de discurs are, de cele mai multe ori, efecte benefice, în măsura în care se urmărește armonizarea diferitelor aspecte ale ființei umane (un proces numit de Jung individuație).

Napoleon Hill este o figură aparte în vasta galerie a autorilor de literatură motivațională. În primul rând, a fost un deschizător de drumuri prin textele sale din reviste ca Napoleon’s Hills Magazine sau Napoleon’s Hills Golden Rule Magazine. În al doilea rând, nu numai că s-a bucurat de aprecierea marilor industriași și afaceriști ai începutului de secol XX, și aici mă refer la nume care și în prezent au o oarecare rezonanță (Andrew Carnegie, Henry Ford, Thomas Edison), dar, între 1933-1936, a fost chiar consilier al președintelui american Franklin D. Roosvelt.

Totul a început în 1908, când tânărul pe atunci Napoleon Hill l-a întâlnit, cu ocazia unui interviu, pe Andrew Carnegie. La întrebarea: „Care este secretul succesului dumneavoastră?“, Carnegie a răspuns că e unul foarte simplu, care depinde de câteva principii, însă, pentru ca acest răspuns să capete o greutate și mai mare, ar trebui ca la această întrebare să răspundă mai mulți oameni de succes, mai exact 500. Provocarea a fost acceptată.

Timp de douăzeci de ani de la acea întâlnire din 1908, Napoleon Hill i-a iscodit cu întrebările sale pe mulți dintre oamenii de succes ai vremii, după care a scris o carte, The Law of Success, apoi, în 1930, o alta, The Magic Ladder To Success. Însă marea carte avea să vină de-abia peste șapte ani. Apărută în 1937, în timpul Marii Depresii, Think and Grow Rich s-a bucurat de un succes enorm. Popularitatea acestui volum nu a pălit odată cu trecerea timpului. Dimpotrivă. Până în 2011, după unele informații vehiculate pe Internet, s-ar fi vândut, de la apariția ei, circa 70 de milioane de exemplare în întreaga lume. Situaţie în care, după Biblie și Stăpânul inelelor, cartea lui Napoleon Hill este una dintre cele mai cunoscute și vândute din toate timpurile.

Napoleon Hill şi volumul său de succes Think and Grow Rich

În cele ce urmează voi face referire, însă, la un alt volum. Este vorba despre Napoleon’s Hill Road to Succes: Timless Advice for Succes, apărut la noi, în 2011, la Editura Curtea Veche, cu titlul Calea spre succes. Volumul conține texte scrise între 1908-1928, perioadă în care Napoleon Hill – înainte de a-și publica prima carte –, a ținut diverse conferințe și a publicat numeroase articole. De altfel, textele acestui volum sunt articole apărute în revistele Napoleon’s Hills Magazine și Napoleon’s Hills Golden Rule Magazine. Ele dau seama de începuturile, foarte sigure, ale filozofiei succesului, filozofie pe care Napoleon Hill a promovat-o apoi de-a lungul întregii sale vieții.

Pe scurt, sunt descrise cincisprezece „repere pe calea spre succes”: „dorința ca scop precis în viață”, „încrederea în sine”, „inițiativa”, „imaginația”, „entuziasmul”, „acțiunea”, „autocontrolul”, „obișnuința de a lucra mai mult decât ești plătit să o faci”, „o personalitate agreabilă”, „a gândi corect”, „concentrarea”, „perseverența”, „capacitatea de a învăța din eșecuri”, „toleranța”, „aplicarea regulii de aur”. Așadar, aceste cincisprezece elemente sunt vitale pentru cel care își dorește cu orice preț succesul. Napoleon Hill, deși pragmatic, a pus accent, în filozofia sa, și pe dezvoltarea să-i spunem spirituală a omului, ceea ce nu se întâmplă prea des la noii autori de cărți motivaționale, poate prea pragmatici. Unul dintre exemplele alese de el este chiar Iisus: „Acest mare predicator și-a dedicat întreaga viață unui singur scop, acela de a le spune tuturor că unicul lucru care contează în viață este fericirea. Iar aceasta nu poate fi obținută decât oferind-o celorlalți”. Pragmatismul american de început de secol XX era unul, din câte se pare, nelipsit de veleități spirituale, ceea ce trimite, într-o oarecare măsură, la paginile scrise de Max Weber despre etica protestantă.

Napoleon Hill nu a enunțat explicit regula sa de aur. Trimite mereu la ea, dar nu o expune, ci o lasă subînțeleasă. Fiecare cititor trebuie să o intuiască după propriile-i puteri, să o formuleze, în cele din urmă, singur. Mai exact, Napoleon Hill vorbește doar despre aplicarea regulii de aur. Filozofia acestuia nu este, așa cum ar putea să pară la o primă vedere, o scurtătură spre succes, ci presupune o continuă luptă cu tine însuți, luptă în care uneori câștigi, alteori pierzi. Dacă nu-ți pierzi încrederea în puterile tale și îți păstrezi nealterat – asta dacă-l ai – simțul umorului, totul va fi bine. În caz contrar, ar fi bine să urmezi sfatul hâtru al autorului: „Când îți pierzi simțul umorului, angajează-te ca liftier și viața ta va fi o serie de suișuri și coborâșuri”.

Deși pe alocuri utopic – vezi dorința acestuia de a reforma învățământul american –, Napoleon Hill este, în textele sale, de un evident bun-simț. Oricum, volumele semnate de el se vând foarte bine şi în ziua de azi.

Napoleon Hill, Calea spre succes, trad. de Alexandru Macovei, Curtea Veche, București, 2011, 216 p.